Gris

Au aparut si primele probleme: grisul. Pana acum ambii thoracatus (foto) si un molly prezinta simptomele. S-a extins rapid, de ieri. Din ce am citit, e o boala favorizata de slabirea sistemului imunitar al pestilor. Posibilele cauze, in cazul meu:

– acvariu nou => pesti stresati de adaptarea la noul mediu, fizic si chimic;
– modificari relativ bruste ale temperaturii apei. Dupa canicula de saptamana trecuta, cand temperatura imi urca constant in acvariu spre 30 de grade cu un neon de 15W si incalzitorul scos din priza, ieri dupa-amiaza s-a racorit brusc. Asa ca am lasat seara geamul dechis in camera cu pestii, ajungand dimineata la o teperatura de 26 de grade.
– ciclarea chimica a acvariul, in detrimentul celei naturale. Desi testul apei arata valori la limita normalului. Luand in calcul marja de eroare a testelor de hirtie, e posibil sa nu am inca o apa chiar ok.

Ce-i de facut? Am gasit un articol care imi inpira incredere:

Despre tratarea grisului ( Ichthyophthirius multifiliis )

Grisul sau Ichthyo este o boala usor tratabila in primele etape ale ei si mai greu de tratat in stadiile avansate cand pestele poate sa moara din cauza daunelor provocate de parazit operculilor, datorita dezechilibrului osmoregulator sau a infectiilor fungice/bacteriene ce se pot suprapune. Ichthyophthirius multifilis e un protozoar foarte des incriminat in infectarea acvariilor.
Afectiunea se caracterizeaza de aparitia pe corp, pe inotatoare a unor puncte mici si albe (ca niste granule de sare imprastiate). Pestele se loveste deseori de substrat sau de orice muchie mai ascutita de parca s-ar „scarpina”.Boala poate avea o evolutie rapida si pestele poate deveni apatic, poate sa inceteze sa se hraneasca si sa moara in scurt timp.
De obicei preparatele din farmacii sunt eficiente dar in acelasi timp ele sunt toxice pentru pesti si plante si mai omoara si bacteriile nitrificante din burete=>decicleaza acvariul.

Stadializare:
1. Stadiul parazitar – primul stadiu (trophozoit) este cantonat in pielea pestelui si se hraneste cu fluidele si celulele tisulare ale pestelui. Acesta incearca sa se protejeze prin producerea de mai multe celule in jurul trophozoit-ului=> aspectul de multiple puncte albe, micute.
2. Stadiul intermediar – trophozoit-ul se transforma in trophont si se detaseaza de gazda lasand o rana deschisa dupa care inoata liber in cautarea unui loc unde sa se aseze.
3. Stadiul reproductiv – O data ce trophont-ul s-a asezat, formeaza in jurul lui o membrana aderenta devenind chist (tomont). In interior acesta se divide in sute sau chiar mii de tomite.
4. Stadiul infectios. Tomitele sunt eliberate in coloana de apa si inoata libere pana gasesc o gazda moment in care ciclul incepe din nou. Daca tomitul nu gaseste intr-un anumit timp o gazda acesta moare.
Ciclul de viata al Ich. este dependent de temperatura. Temperaturile inalte grabesc fiecare stagiu al bolii iar cele joase dimpotriva.
S-a descoperit ca Ich. nu infecteaza pestii la 29.4°C/85°F (Johnson, 1976), nu se mai reproduce la 30°C/86°F (Dr. Nick St. Erne, DVM, pers. comm.) si moare la 32°C/89.5°F (Meyer, 1984).

Tratament:
1. Cresterea temperaturii la 30°C/86°F. Aceasta crestere este de obicei bine tolerata la pestii tropicali. Aceasta temperatura ar trebui mentinuta cc 10 zile dupa care ar trebui readusa incet la normal. Daca pestii sunt mai toleranti la caldura temp. poate sa ajunga la 32°C/89.5°F si mentinuta cca 3-4 zile pt a omori Ich. si apoi coborata la 30C si mentinuta cca 6-7 zile. Pestii trebuie supravegheati cu atentie in tot acest timp.
2. Cresterea aerarii. Cresterea temperaturii determina cresterea metabolismului pestilor ceea ce duce la stimularea imunitatii acestora dar cere si o mai buna oxigenare a apei din acest motiv. In acvariile cu injectoare de CO2 acestea ar trebui oprite si oxigenarea ar trebui marita. Daca pestii respira la suprafata ar trebui marita cant de oxigen sau scazut nivelul apei ce duce la acelasi rezultat (prin marirea curentului de suprafata).
3. Schimbarea zilnica a 25% din apa. Duce la pastrarea curata a apei (ajuta pestii in lupta cu boala), mai elimina din trophonti si tomiti, adauga oxigen, iar lichidul de tratare a apei va aduce vit, minerale si subst ce ajuta la regenerarea ranilor deschise. Daca schimbarile dese streseaza pestii se recomanda schimbari mai rare.
4. Folosirea unui filtru diatom sau care ar putea sa „prinda” tomitele (cel mai mic stadiu al Ich. de cca 30 microni) ar fi foarte utila. Buretele/cartusul trebuie schimbat/fiert pentru cateva min. pt a distruge orice forma de Ich.

Etape aditionale:
5. Eliminarea substratului in acvariile neplantate sau unde acest lucru nu este dificil este binevenita (pentru eliminarea tomontilor care se cantoneaza aici).
6. Folosirea sarii neiodate intr-un acvariu neplantat la pesti toleranti acestui tip de tratament (spre exemplu Corydorasii sunt foarte sensibili la sare). Dozare: 3 lingurite de ceai (1 lingura de masa) la 4 litri de apa. Sarea nu se va adauga direct in acvariu ci se va dizolva in prealabil intr-o cantitate de apa de acvariu care se toarna intr-acesta. Dozarea se poate repeta la 12 ore pentru un total de 3 tratamente. Sarea din acvariu se va elimina din acvariu numai dupa disparitia Ich. prin schimbari zilnice de apa de 25%.
Se mai pot face bai de sare individuale la pesti cu concentratii foarte ridicate de sare pentru eradicarea trophozoitilor (2 linguri de masa /4 litri).
De obicei parazitul este adus in acvariu de un peste „nou-venit” sau prin tubifex.

Etichete:, , , ,

2 responses to “Gris”

  1. marius says :

    cu ce se hranesc?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: